You are currently browsing the tag archive for the 'viata' tag.
Ce e aia ‘cel mai bun prieten’. Pentru mine este o expresie si nimic mai mult. Chiar exista o persoana in lumea voastra careia ii spuneti totul si care este acolo langa voi oricand si in orice conditii? Eu acelei persoane ii zic mama sau tata sau frate sau sora. In afara de ei, nu exista asa ceva (cel putin pentru mine). Aaaaa da, am prieteni buni care dac-ar putea m-ar ajuta indiferent de ora/situatie. D-aia le zic prieteni. Restul sunt cunostinte/amici ;) dar de aici pana la a-i spune totul unei singure persoane e cale lunga si pentru mine e si cu semnul interzis :D Imi place sa gandesc singur. Imi place ca atunci cand am o problema sa stau si sa gasesc solutia cea mai potrivita, nu sa ma plang tuturor ca vai domne ce mi s-a intamplat. Eu cred ca e mai de folos sa te calmezi, sa meditezi asupra problemei, sa cauti o solutie fiabila si s-o aplici. Aaa poti cere un sfat, doua, trei, o mie. Dar nu plange la o suta de usi ca pierzi timpul. Iubesc cuvantul abscons. Dupa ce cautati in dex, o sa intelegeti de ce :) Si ca o concluzie, ca sa nu ma intind prea mult, mai si ganditi oameni buni ca d-aia v-a dat Dumnezeu cap. Cereti un sfat, o parere, o idee dar voi puneti toate piesele cap la cap si dezlegati puzzle-ul ca doar e viata voastra. E usor sa faci ca altul si apoi sa-l tragi la raspundere. E foarte usor dar uitati ceva. E VIATA VOASTRA!
Cu totii avem prioritati. Unii pun pe primul loc cariera, altii familia si asa mai departe. Eu zic ca prioritatile tin in primul rand de cei 7 ani de acasa si apoi de varsta. Cand esti in scoala te gandesti cum sa faci sa iei 10 (sau sa treci clasa – de la caz la caz). Apoi incepe munca, te gandesti cum sa inveti tot ce-ti cere seful, sa ai grija sa nu dezamagesti, apoi visezi la o promovare, la un salariu mai mare si asa mai departe pana ajungi aproape de pensie cand iti faci frumos un AMR si tot tai zilele ce par atat de multe..
In viata familiala, cand esti prea mic n-ai la ce sa te gandesti, apoi cresti, vrei sa pleci d-acasa, sa poti sa faci si tu o chindie fara sa te ascunzi de-ai tai, sa iti faci casa, sa poti sa umblii dezbracat(a) prin casa, sa iti faci familie, sa te poti iubi cu a ta jumatate in liniste. Apoi vine nunta, stai si iti faci planuri de nunta ca totul sa iasa roz, nu termini bine cu nunta si iti/va zboara gandul la un puradel. Si te ingrijesti de cresterea lui/a lor pana cand ii vezi mari si nu te mai asculta :)
Si stau si ma gandesc acum.. Cum poate cineva sa zica ca VIATA E PLICTISITOARE?
