You are currently browsing the tag archive for the 'File de jurnal' tag.
Ce e aia ‘cel mai bun prieten’. Pentru mine este o expresie si nimic mai mult. Chiar exista o persoana in lumea voastra careia ii spuneti totul si care este acolo langa voi oricand si in orice conditii? Eu acelei persoane ii zic mama sau tata sau frate sau sora. In afara de ei, nu exista asa ceva (cel putin pentru mine). Aaaaa da, am prieteni buni care dac-ar putea m-ar ajuta indiferent de ora/situatie. D-aia le zic prieteni. Restul sunt cunostinte/amici ;) dar de aici pana la a-i spune totul unei singure persoane e cale lunga si pentru mine e si cu semnul interzis :D Imi place sa gandesc singur. Imi place ca atunci cand am o problema sa stau si sa gasesc solutia cea mai potrivita, nu sa ma plang tuturor ca vai domne ce mi s-a intamplat. Eu cred ca e mai de folos sa te calmezi, sa meditezi asupra problemei, sa cauti o solutie fiabila si s-o aplici. Aaa poti cere un sfat, doua, trei, o mie. Dar nu plange la o suta de usi ca pierzi timpul. Iubesc cuvantul abscons. Dupa ce cautati in dex, o sa intelegeti de ce :) Si ca o concluzie, ca sa nu ma intind prea mult, mai si ganditi oameni buni ca d-aia v-a dat Dumnezeu cap. Cereti un sfat, o parere, o idee dar voi puneti toate piesele cap la cap si dezlegati puzzle-ul ca doar e viata voastra. E usor sa faci ca altul si apoi sa-l tragi la raspundere. E foarte usor dar uitati ceva. E VIATA VOASTRA!
V-ati gandit.. macar o data in viata.. daca ati putea da timpul inapoi… ce ati face? Ce ati schimba? Cu siguranta! Ei bine, oarecum am aceasta sansa. Oarecum.. adica am fost sunat zilele trecut de fosul meu sef sa revin si am acceptat. Acum sunt aici, la noul loc de munca. Acum stau si ma gandesc ce am facut data trecuta, si o iau ca pe o a doua sansa sa fac treaba mai bine. A fost, este si sper ca va fi super bine aici. N-am nici o indoiala. Dar cred ca Dumnezeu mi-a aratat ca trebuie sa termin un ciclu, trebuie sa fac ceva aici, ceva ce n-am facut data trecuta. Oare ce? Aici, vorba aceea: TOATE-S VECHI, SI NOI IS TOATE!
Cu totii avem prioritati. Unii pun pe primul loc cariera, altii familia si asa mai departe. Eu zic ca prioritatile tin in primul rand de cei 7 ani de acasa si apoi de varsta. Cand esti in scoala te gandesti cum sa faci sa iei 10 (sau sa treci clasa – de la caz la caz). Apoi incepe munca, te gandesti cum sa inveti tot ce-ti cere seful, sa ai grija sa nu dezamagesti, apoi visezi la o promovare, la un salariu mai mare si asa mai departe pana ajungi aproape de pensie cand iti faci frumos un AMR si tot tai zilele ce par atat de multe..
In viata familiala, cand esti prea mic n-ai la ce sa te gandesti, apoi cresti, vrei sa pleci d-acasa, sa poti sa faci si tu o chindie fara sa te ascunzi de-ai tai, sa iti faci casa, sa poti sa umblii dezbracat(a) prin casa, sa iti faci familie, sa te poti iubi cu a ta jumatate in liniste. Apoi vine nunta, stai si iti faci planuri de nunta ca totul sa iasa roz, nu termini bine cu nunta si iti/va zboara gandul la un puradel. Si te ingrijesti de cresterea lui/a lor pana cand ii vezi mari si nu te mai asculta :)
Si stau si ma gandesc acum.. Cum poate cineva sa zica ca VIATA E PLICTISITOARE?
De ceva timp ma tot bate un gand. Sa ma mut la curte. M-am saturat de apartament. Vreau sa am curticica mea in care sa nu ma deranjeze nimeni, sa stau noaptea sa ma uit la stele (cum am facut in vacanta), sa stau afara pana tarziu in noapte, sa respir aer curat etc. Ce avantaje ar avea un apartament? Nu stiu. Nu m-am interesat, posibil taxe mai mici (desi daca-ti tragi un put in curte, scazi apa la costurile casei). Ce stiu cu siguranta e ca pretul unei case (acceptabile) este cu mult mai mic fata de un apartament. Teren: 40k EUR, casa inca vre-o 40, hai sa zicem 60, face 100k EUR. La banii astia iei un apartament de 2 camere decomandat, sau unul de 3 camere mic si-nghesuit. Pe cand la casa iti tragi 4 dormitoare si un living cat apartamentul ala tot. Oricum, TOTUL SE REZUMA LA POSIBILITATI.
Citeam pe net un articol, defapt tot un fel de fila de jurnal, despre relatii si mai ales despre perioada de pauza dintr-o relatie. Cum bine spunea stimata, aici vorbim de pauzele din relatiile de lunga durata. Care sunt menite sa ajute relatia, nu sa fie cel mai simplu mod de a spune adio. Ei bine, nu sunt d-acord. Mi se pare o idee proasta. O relatie care nu merge, nu va merge daca iei o pauza. Ba din contra, vei vedea ca e ok fara partener sau poate chiar iti vei gasi altul. Chiar nu le vad rostul. Adica daca ajungi sa nu-l mai suporti pe celalalt ce rost mai are sa continui? Doar de dragul de-a continua? Bun, hai sa presupunem ca luati o pauza. OK. Si ce faceti? Nu va sunati? Nu va vedeti? Sau doar va sunati? Si cand va sunati ce va ziceti? Te iubesc, mi-e dor de tine, dar nu ne vedem ca suntem in pauza. Sau aveti voie sa umblati si cu altii/altele? Nu-i asa ca suna ciudat? Pentru mine suna. Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-am gasit sufletul pereche si nu imi sta mintea la pauze :P Oricum, ideea mea in general are la baza un principiu de-al lui Murphy: DACA CEVA RAU SE POATE INTAMPLA, SE VA INTAMPLA !
Salutare natiune!
Am revenit si eu dupa o bine meritata vacanta. Am lasat putin internetul d-oparte fiind ocupat mai mult de viata persoanal. Am si de ce. Vorba aia, AM CU CE MA LAUDA! Am o fata minunata ca ma iubeste si care inseamna totul pentru mine. Ei bine, si am hotarat sa si oficializam acest lucru, asa ca, spre deosebire de melodie (un meduz si o meduza stau pe plaja buza-n buza, el propune, ea refuza, nu se ard!) ea a acceptat asadar la anul voi avea cateva grame in plus la cantar (=verigheta).
Revenind la vacanta, a fost dragut. Scurta, dar frumoasa. Peisaje super, caterinca la greu. Cu asta ramanem pana la urma! Ce ma frapeaza este cum de: vacanta e facuta pentru a te relaxa, dar vii acasa mai obosit decat erai :) Ei, oricum! O noua saptamana, o noua luna, aceeasi oboseala. Dar, mintea-mi striga: LA MUNCA BA!
Revin pe aceeasi tema de ieri. Sunt scarbit! Ma consider un om echilbrat, cu capul pe umeri, care nu pune ” botu’ ” la toate necazurile vietii dar asta e prea de tot. Filosofia mea de viata este sa nu-ti pese decat de ceea ce merita (aici tre’ sa te duca capu’ sa alegi ce si cum :P) sau macar sa n-arati. Viata e prea scurta ca sa te enervezi cu toate micile probleme ale vietii. Nu ascult manele! Nu ascult si punct! ( NOTA: Nu ascult manele in sensul ca sa apas eu plei. Ca de, in Romania 98% din mertzane, bemeveuri si alte limuzine au blocate in mp79-playere doar cedeuri cu manelas) Dar bine zice Adi de la Valcea in melodia suparat, suparat: “Printre’atatea rele bune, sunt un trecator prin lume”. Meditati la asta copii ! COPII !!! Ce cuvant frumos.. in alta zi m-ar duce la visul meu cel mare, sa am copii !! 2! Pentru ca 1 e prea putin :) Mai bine 2 ( – sunt subiectiv pentru ca sunt singur la parinti). Dar azi ma duce cu gandul la copilarie.. vaaaii dar ce dor imi e.. mi-e dor de copilarie, de vremea in care nu ne bateam capul. In care toate probleme noastre se reduceau la ‘cum sa termin lectiile mai repede ca sa ies afara la joaca’. Sunt de acord ca lumea asta e mai rea, ca se aplica legea junglei, dar totusi, chiar nu mai avem scrupule? BA NU! Avem! Dar nu stim ce-s alea. Multi dintre tinerii din ziua de azi nu stiu sa faca diferenta. Imi vine in cap acum vorba aia 100% romaneasca: ‘ala minte si cand doarme!’. Nu sunt Mafalda! Nici n-as putea, ca sunt BARBAT nu femeie :P Nu le stiu pe toate, dar din experienta vietii vin si spun ca ar trebui cu totii sa facem macar o mica diferenta intre persoane. Una e sa-ti minti seful ca ti-e rau ca sa pleci acasa, si alta e sa-ti minti parintii/iubita/prietenii. Chestiile astea se invata acasa. In cei 7 ani. 7 ani care mai nou, copii ii fac in fata calculatorului, jucand FIFA. Si ne mai miram ca de ce sunt asa grasi. MENS SANA IN CORPORE SANO!
Ce poti face in Romania de azi cu 8 lei? Ei bine, ai de ales intre:
- un test de sarcina
- o manseta pentru incheietura
- o pereche de cercei
- o carticica pentru copii
- un set de 3 prezervative
- o harta de la Muzeul National de Istorie
- o carte de colorat
DE TOATE PENTRU TO(N)TI !
100 + 1
20 august 2008 in File de jurnal | Tags: 1, 100, blog, comment, File de jurnal | Lăsați un comentariu
18 IULIE – 18 AUGUST. A trecut o luna de cand am inceput sa scriu pe acest blog. Statistici: 100 de vizitatori, 1 comentariu (al 2-lea e doar raspunsul meu). Unora o sa li se para putini, altora mult, habar n-am! Nici nu-mi pasa. Mie mi se pare foarte mult. Vad acest blog ca pe un jurnal. Un jurnal mai special unde nu scriu tot ce fac, de cate ori mananc, ce mananc si asa mai departe, ci doar unele trairi, evenimente etc. L-am facut ca sa ma descarc. Sa pot spune lucrurilor pe nume. Nu mi-a pasat niciodata daca cineva va citi. Acum se pare ca sunt. Habar n-am daca e cineva care revine sau sunt doar intrari aleatorii. Sincer? Nici nu conteaza :P Cine are ceva sa-mi zica, sa-mi scrie! N-o sa le multumesc celor care au intrat si nici n-o sa-i incurajez pe altii sa intre. E blogul meu. Doar al meu. SI ASA VA FI MEREU!